Focul si vantul

Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate şi a sunetelor din componenţa unor cuvinte.

Regulile jocului: copiii reproduc prin mişcări şi onomatopee fenomenele despre care se relatează în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor sta fie pe scăunele, fie pe covor în semicerc.
În introducerea activităţii se vor reactualiza reprezentările despre foc şi vânt, cerându-se copiilor să reproducă onomatopeele fâşş-fâşş, vâjj-vâjj. În acest scop se vor prezenta pe rând cele două ilustraţii şi se vor denumi fenomenele : foc şi vânt.
În continuare, educatoarea introduce exerciţiile de pronunţare în contextul unei poveşti simple. Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă sunetele corespunzătoare fenomenului enunţat în contextul poveştii. De exemplu: „În casă s-a făcut frig. Mama a pus lemne în sobă şi a aprins focul. Focul făcea…”. Copiii vor imita zgomotul focului. „S-au ars lemnele şi focul s-a stins, apoi tata a ieşit în curte să aducă altele. Afară era frig şi bătea vântul…”. Copiii vor reproduce mişcarea vântului, zgomotul produs de acesta (vâj-vâj).
Povestea poate continua sau poate fi reluată într-o altă formă asigurându-se repetarea pronunţării de către copii a sunetelor corespunzătoare.
În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar copiii formulează propoziţii simple în legătură cu acţiunea percepută: „focul arde” sau „focul face fâşş-fâşş” (educatoarea şi copiii mimează acţiunea de aprindere a focului) sau „vântul bate” (educatoarea şi copiii leagănă puternic braţele deasupra capului).
În pronunţarea onomatopeelor care încep cu consoanele f-v, se recomandă articularea exgerat conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.