Expresia grafica la copii

Prin activităţile de expresie grafică se exteriorizează şi se completează universul interior al copilului, dându-i posibilitatea să se exprime liber şi să devină creator de frumos.


Culorile:

– armonia, concordanţa culorilor cu lumea reală – echilibru emoţional, cunoaşterea mediului ambiant sau a obiectelor / animalelor pe care le reprezintă;
– dizarmonia – indică un dezechilibru afectiv, labilitate;
– absenţa culorilor – vid afectiv, sărăcie sufletească;
– roşu – forţă vitală, energie, dorinţa de a trăi viaţa din plin, cu intensitate;

– până la şase ani utilizarea excesivă este normală;

– peste şase ani indică tendinţa agresivă, lipsă de control emoţional;

– albastru – nevoia de linişte, pace, siguranţă, armonie, dorinţa de a trăi într-un mediu securizant, ordonat, în care relaţiile cu cei din jur să fie bune;

– indică un spirit calm, o persoană care trăieşte după principii morale solide;

– utilizarea excesivă indică anxietate, tendinţă de control excesiv a sinelui, preocupare deosebită pentru cenzurarea oricăror comportamente care ar dezavantaja persoana;

– verde – fermitate, constanţă, rezistenţă la schimbare, temperament auster, bună imagine de sine, sentimente de mândrie, superioritate conştientă, dorinţă de a deţine controlul asupra situaţiilor de viaţă şi asupra persoanelor din jur;

– utilizarea excesivă indică relaţii sociale tensionate;

– galben – culoare veselă, luminoasă, strălucitoare;

– indică o personalitate deschisă, comunicativă, optimistă;

– excesiv, relevă o mare dependenţă a copilului faţă de adulţi;

– lipsa galbenului din desene indică faptul că persoana  doreşte să se protejeze pentru a nu pierde ceva sau a nu fi decepţionată din nou;

– maro – relevă importanţa dată suportului vieţii: casa, compania celor dragi, securitatea socială şi familială;

– excesiv: proastă adaptare familială, conflicte interne ale copilului (copii încăpăţânaţi);

– gri – decepţie personală, izolare, separare de ceilalţi, încercare de autoprotecţie;
– violet – rar utilizat de copiii mici: nelinişte, teamă;
– negru – la orice vârstă, utilizat excesiv indică angoasă, abandon, comportamente de compensaţie.

Exemplu:

    – un copil extrovertit, care doreşte să cunoască lumea şi care îşi exprimă sentimentele cu căldură va utiliza în desene albul, roşul, galbenul, portocaliul;

    – un copil introvertit, care stabileşte puţine contacte sociale (cu una, două persoane), va folosi mult albastru, gri, verde, negru şi violet.

Concluzie:

    • – culorile deschise, calde indică un bun echilibru emoţional şi o mare capacitate de adaptare;

    – culorile închise exprimă tristeţe, opoziţie.

Linii, presiunea instrumentului de scris, simboluri:

Linii

linii abia conturate, subţiri, corecturi frecvente

– indică neîncredere în propria persoană, ezitări permanente;
linii puternic marcate – o dificilă coordonare a musculaturii fine a pumnului (observaţi şi scrierea copilului);

– agresivitate;

Simboluri

– gratii, linii paralele frecvente

– sentiment de izolare;
– animale – indică o relaţie afectivă între copil şi animal, alegerea este importantă deoarece de regulă se identifică cu animalele pe care le reprezintă;
– animale domestice – adaptare bună dacă sunt executate corespunzător– animalele sunt mici şi izolate – traumă suferită;
– animale feroce (lupi, tigri, crocodili) – teamă de tată;
– păsări – în cuib, indică dorinţă de relaţii bune cu familia;
– peşti – libertate, fericire;
– soarele – călduros, cu raze – relaţii bune cu tata;– tonuri de roşu – teamă de tata;
– luna – dificil de interpretat;
– apa – râurile, ploaia desenată frecvent pot indica tulburări enuretice;
– omisiunile, excluderile (unei părţi din desen care trebuia neapărat să apară) – indică traume sau sentimente negative în legătură cu un eveniment petrecut şi care este redat în mod inconştient în desen.

Informaţii utile despre copil şi lumea sa furnizează desenele tip teste proiective şi anume testul omuleţului, al arborelui şi al casei.

Testul omuleţului:

I se oferă copilului o foaie de hârtie A4 şi i se dă următoarea sarcină de lucru:

  1. „Desenează un copil, aşa cum vrei tu!”
  2. „Desenează încă un copil dar de sex opus!”
  3. „Povesteşte despre copiii pe care i-ai desenat”(vârstă, preocupări).

În mod inconştient,copilul se desenează pe sine, îşi proiectează pe hârtie propriul corp, precum şi relaţiile personale cu lumea exterioară. De regulă, omul desenat are cam aceeaşi vârstă cronologică cu  a copilului şi acelaşi sex.

Când copilul desenează un omuleţ complet, cu toate părţile corpului, degete, urechi,înseamnă că are o foarte bună reprezentare a sa .

Când o parte a corpului lipseşte sau este desenată exagerat indică o problemă legată de acel organ şi se cer lămuriri.

Braţele copilului – ridicate – vivacitate, optimism;

− coborâte – pesimist, lipsă de încredere.

În jurul vârstei de 10 ani,omuleţul desenat are o dimensiune foarte mare deoarece acum se manifestă o adevărată expansiune interioară . Când apare o discrepanţă între vârsta reală şi cea a personajului,aceasta indică o tulburare ( vârsta mai mică- tendinţă de regres, vârsta mai mare- dorinţa de maturizare).

Dacă în descrierea personajului copilul  îl identifică cu unul dintre membrii familiei, se pot obţine informaţii despre mediul de viaţă şi relaţiile ce-l caracterizează.

Testul casei

„Orice construcţie seamănă omului, ea este antropomorfă, are o faţă, o gură, urechi, funcţii şi chiar suflet” (Bachelard).

I se oferă copilului o foaie de hârtie cu latura mare aşezată orizontal şi i se cere să deseneze o casă (cum doreşte). Desenul oferă informaţii despre universul său interior şi relaţiile cu lumea. Astfel,se analizează casa însăşi (ferestre, uşi, ornamente) precum şi mediul înconjurător dacă apare (drumuri, bariere, grădini, porţi).

– casă bine centrată în pagină, cu ferestre mari deschise, uşi – copil deschis, armonios, echilibrat;
– casă mică, ferestre mici, prost plasate, arbori mari, disproporţionaţi – tulburări afective;
– casă foarte mare,care aproape iese din spaţiul paginii – sete de afectivitate, dorinţă de dragoste şi stabilitate;
– castel, multe detalii – refugiul ideal;
– drumul care se termină brusc – labilitate afectivă, teamă;
– două case pe aceeaşi pagină – părinţi despărţiţi care locuiesc separat.

Copiii orfani desenează multe obiecte (avioane, maşini, paraşute,verdeaţă) drumuri numeroase, gratii la ferestre şi multe garduri.

Testul copacului

„Copacul este simbolul omului, prin analogie cu statura dreaptă” (Didier Anzieu).

I se cere copilului să deseneze orice copac, în afară de brad.

Copacul este desenat diferit, în raport cu vârsta copilului. Până la 8-10 ani este reprezentat sub formă de „sferă” (trunchiul şi frunzele apar ca o linie curbă, circulară).

Dacă această reprezentare persistă după vârsta de 10 ani, ea indică o întârziere mentală şi afectivă.

În analiza copacului este importantă poziţia pe pagină:

– – partea superioară a paginii – zona intelectuală, spirituală, contactul cu mediul;
– partea inferioară – inconştientul, instinctele;
– partea stângă a paginii – dacă este orientat spre stânga – copilul este introvertit, ataşat de mamă şi poate egoist;
– partea dreaptă – extravertit, înclinat spre progres, ataşat de tată;
– rădăcina – trunchiul

– crengile

– „E”-ul stabil al copilului;– baza lată – materialism;

– înălţimea – tendinţă spre spiritualitate;

– coroana– frunzele – imaginaţia;
– crengi goale – tendinţe nevrotice;
– crengi încâlcite – copil mincinos;
– copaci asimetrici – sadism;
– orice „accident” pe trunchi – traumă trăită de către copil(cu cât s-a produs mai recent, cu atât este reprezentată mai sus pe trunchi).

În acelaşi timp, analizând desenele copilului, se  pot obţine informaţii despre tipul de personalitate, despre trăirile interioare, despre bucuriile şi neplăcerile pe care le resimte şi care îi afectează capacitatea de învăţare.